De ce s-ar supune cineva voluntar „post-adevărului” sau „ignoranței voluntare” sau „dezvoltării personale” sau etc? De ce cineva, oricine, ar concede neadevărului, neștiinței? De ce cineva, oricine, ar încuviința să-și comodifice propria viață? De ce cineva, oricine, ar îngădui să-și predea viața dezvoltării personale?
Articolul A spune NU supunerii. Puțină ontologie apare prima dată în Contributors.

