Proză de Andrea H. Hedeș: „Venețiana”

Frunzele mari, argintate ale teiului, atârnau fără vlagă în soarele crud. La fel și frunzele lucioase, zimțate ale vișinului, care ascundeau mici globuri de un roșu viu unele, galbene altele, ori de un roșu întunecat, toropite în umbra fierbinte a coroanei. Cei doi arbori, cu frumusețea sleită de arșița după-amiezii, străjuiau ușa de-asupra căreia scria: …