DOCUMENTAR – Anatomia unei frici colective. „Furtul de copii” în România, de la 1928 încoace: Între senzaţionalism jurnalistic, antisemitism, propagandă politică comunistă împotriva Vestului decadent şi psihoza digitală a „ambulanţei negre”

Şoferul unei ambulanţe a fost rănit după ce vehiculul a fost atacat de mai multe persoane convinse că din el vor apărea oameni care vor fura copii. De aproape un secol, relatările despre dispariţia copiilor au servit drept barometru al tensiunilor sociale din România. De la răpirile pentru recompensă raportate la periferia Bucureştiului interbelic, trecând prin zvonurile antisemite violente de după război şi până la propaganda ideologică a Războiului Rece, mass-media a modelat şi a amplificat o traumă universală.