Ana Berar Pentru noi, cei de o anumită vârstă, vara începea întotdeauna pe 15 iunie și se termina pe 14 septembrie. Astea erau singurele date care contau cu adevărat și intre ele se lăfăia, maiestoasă și fierbinte, VACANȚA MARE! Aveam trei luni întregi fără ceas deșteptător, fără ghiozdane sau teme, în care ne simțeam stăpânii timpului. Vara avea un ritm al ei, o vibrație de libertate și de soare încins. O parte din acest timp se scurgea la bunici, erau foarte puțini cei care nu aveau bunici la țara. Dar…
Articolul Vacanța mare și paradisul pierdut apare prima dată în Magazin Sălăjean.