Potecile istoriei, oricât de diferite ar părea unele de altele, pot adesea să ducă în aceeași direcție, cum bine ne amintește Nicolae Prelipceanu (România literară nr. 28, 2026, p. 7). Cu ajutorul inteligenței artificiale, scrie el, ni se promit din nou, ca sub regimul comunist, „fericiri niciodată visate înainte“, fiind de fapt vorba de vechea …

Citește articolul complet pe România literară →