Proiectul reactoarelor modulare mici de la Doiceşti, anunţat drept una dintre cele mai importante investiţii energetice ale României şi primul proiect de acest tip din Europa bazat pe tehnologia americană NuScale, a ajuns într-un punct în care întrebarea principală este cine răspunde pentru întârzierea acumulată, pentru costurile tot mai mari şi pentru arhitectura corporativă care a permis ca o investiţie strategică a statului să avanseze lent, cu decizii fragmentate, responsabilităţi împărţite şi acuzaţii lansate abia după consumarea principalelor operaţiuni, nu când va începe construcţia.

Citește articolul complet pe Bursa →