I. Aveam probabil vreo 16 ani cînd am asistat, în centrul Aradului, lîngă fosta clădire a Poștei, la o scenă de amintirea căreia n-am izbutit să mai scap, chiar dacă m-am străduit de multe ori să mi-o scot din minte: un băiat de vreo 10 ani înainta pe trotuar, în patru labe, de parcă ar …

Citește articolul complet pe România literară →