Există turnee finale care se joacă pe teren şi există turnee care se joacă în memoria celor care le privesc. Cupa Mondială din 2026 a fost, pentru mine, amândouă. A început cu un fluier de start pe stadioanele din Statele Unite, Mexic şi Canada, dar adevărata ei măsură s-a văzut în altă parte: în nopţile care nu se mai terminau, în cafelele băute când oraşul încă dormea, în lumina rece a monitorului şi în lupta zilnică împotriva timpului.

Citește articolul complet pe Bursa →